|
sei in
PREMIO POESIA in DIALETTO di Calabria
e Lingue Minoritarie
Prima Edizione 2010
*********
DIALETTO
approfondimenti:
|
Premio di POESIA in DIALETTO di
Calabria e Lingue Minoritarie
FESTIVAL DEL DIALETTO DI
CALABRIA
Prima Edizione 2010
BANDO emanato il 2 agosto
2010 scadenza 30 NOVEMBRE 2010
PROCLAMATI
I VINCITORI

Nell’ambito
del FESTIVAL DEL DIALETTO DI CALABRIA, con il patrocinio
dell’Assessorato alla Cultura della Regione Calabria,
dell’Assessorato alla Cultura della Provincia di Cosenza e dell’Ente
Parco Nazionale del Pollino, il CENTRO D’ARTE E CULTURA 26 -
www.arte26.it - promoter culturale accreditato dal Ministero
Beni e Attività Culturali, ha organizzato la
prima edizione del Premio di Poesia in DIALETTO di
Calabria e Lingue Minoritarie.
Il Premio di
Poesia in lingua calabrese fa parte del Festival del Dialetto di
Calabria - presentato ufficialmente a Castrovillari il 26 giugno 2010,
dal Centro d’Arte e Cultura 26, in collaborazione con l’Associazione
Culturale “Luigi Russo”, il Centro Studi “Segnali Mediterranei” e
l’Associazione Culturale “Viva” - per promuovere la conoscenza del
patrimonio linguistico della Calabria: il dialetto, come lingua
madre, con pari dignità delle Lingue minoritarie, beni culturali da
tutelare.
Un grande evento che ha riscosso notevole successo in tutta la
Regione ed anche tra gli emigrati, che non hanno dimenticato la loro
lingua madre.
La Giuria Esaminatrice, presieduta dalla prof.ssa Anna
Scola, Cultrice della materia nell’ambito
della Cattedra di Glottologia dell’UNICAL con il gruppo di
ricerca diretto dal Prof.
John Trumper, coordinata dalla prof.ssa Maria
Zanoni, esperta in Dialettologia, e formata dal prof. Franco
Marchianò, linguista arbëresh, dal prof. Orlando Sculli,
scrittore, esperto in Grecanico, dal Rag. Franco Pirrera,
presidente del centro studi dialettali "L. Russo", a suo
insindacabile giudizio, ha ritenuto di suddividere le opere
pervenute in gruppi, secondo tre macroaree geografiche.
I VINCITORI DELLA PRIMA
EDIZIONE DEL CONCORSO SONO:
Sezione
Dialetto Calabria settentrionale:
Primo
Premio alla poesia “U spinne e’ nna
voce!!!...” di Piero De Vita (Trebisacce – CS)
Secondo
Premio alla poesia “U scunfùnnә”
di Antonio Gerundino (Amendolara- CS)
Terzo
Premio alla poesia ”A’ rusceddra”
di Mario De Rosa (Morano Calabro)
******************************************
Sezione
Dialetto Calabria Centrale:
Primo
Premio alla poesia “A calandra”
di Filippo Scalzi (Isola Capo Rizzuto – KR)
Secondo
Premio alla poesia “U tempu chi
passa” di Antonio Frangipane (Soverato – CZ)
Terzo
Premio alla poesia “Genti di sta
terra” di Giusy Staropoli (Briatico V.V.)
****************************************
Sezione
Dialetto Calabria Meridionale
Primo Premio alla poesia
“A finestra” di Bruno Salvatore Lucisano di Brancaleone.
******************************************
SEZIONE
IN LINGUA ARBËRESHE:
Primo
Premio alla poesia “Lòtët”
di Giovanni Troiano (Plataci - CS)
Secondo
Premio alla poesia “U le hënëza
sipër nd’at mal” di Giovanni Spingola (Spezzano
Albanese – CS)
Terzo
Premio alla poesia “Mëmë Tiresja Ka
Kallkuta” di Anna Maria Basile (Spezzano Albanese –
CS
*******************************************
SEZIONE
IN LINGUA GRECANICA:
Primo
Premio alla poesia “I dascala”
di Maria Natalia Iiriti (Bova Marina – RC)
Secondo
Premio alla poesia “Chuma ti
Khalavrìa” di Mariangela Maesano (Melito Porto Salvo
– RC).
******************************************
SEZIONE
SPECIALE GIOVANI:
Premio alla Poesia “Mamma meja”
di Marianna Affortunato (Castrovillari – CS)
SEZIONE
SPECIALE TRADIZIONI POPOLARI IN VERSI:
Premio alla Poesia “Ninna nanna 'i 'na
vota" di Carmine Zofrea (Castrovillari - CS)
SEGNALATI
ex aequo: gli alunni Scuola Media De Nicola di Castrovillari – CS:
-
Marianna Guglielmini e Camilla
Vecchione con la poesia " Chi bedda cosa l'amicizia".
- Valente, Basile, Piro
con la poesia "Lu vierno in casa mia"
- Morciano, Martucci
con la poesia "A vita".
************
LE POESIE VINCITRICI:
|
|
Piero De
Vita di Trebisacce
“ U
SPINNE E’ NNA VOCE!!!..”
Quanne
mi vìnede u spinne
pense sempe u pajìse mìje
Mi pigliede come na
maghatìja,
mi pigliede a picundrìja e
non ssacce chi ffà.
Sinte sempe na voce ca mi
chiàmede
ca mi cùrrede apprìsse e mmi
pàrede tutte nu sunne.
Sinte sempe na voce ca mi
chiàmede.
U spinne j’è nna porta
chiusa, nna mašcatura, na varretta, nu caghascìnne.
U spinne j’è u vicinanze,
l’aria frisca da matina,
i ciucciarille chi spurtùni,
i guagnùni ca vàne currijànne i gattarelle.
U spinne na casa cu cannìzza,
nu ggallinàre, nu furne.
nu pirrupente, i ntinche du
furgiàre,
u bancarille e lla mogha du
scarpàre.
a cunsèreve ‘nt’a carta du
putujàre,
a pasta maghatagliàte e
quille di zìte, a pitta ‘n chiusa.
U spìnne jè nnu tint’a
nnìvere. Mi fa pperde u jàto.
Jède a voce du prìvete e lli
corde di campane
a cridenz e llu pàne mpizùte,
a ppìtite, nu cuazùne mprazzicàte.
A sfurtùna cicàte, a
narramàte.
U vìghe ca si nni và,
scìnnede diritte come na petra.
Mi fa ddòghe, mi fa chiànge,
mi pùngede u pitte
e come nu dillorge, a ttimpe
e dd’ore, mi bbùmmede u core.
|
|
inizio pag. |
|
Antonio Gerundino di Amendolara
‘U scunfùnn¶
‘U
vírn¶?,
‘nd’‘a Marìna c’è ‘u scunfùnn¶
‘a
sèra quànn¶
ggià jè scùr’i quàtt¶;
s¶
pú’ jíss¶s’i
ghòtt¶…,
‘nda ‘stu mùnn¶
tu à’-bbìd¶s¶
gg¶r¶jà
màngh¶
‘na ghàtt¶!
P’‘a
stràta lònga lònga àn-g’è nn¶ššùn¶:
‘nu
frùšš¶,
‘nu cr¶st¶jàn¶,
prúp¶j¶
nènd¶;
i
pòrt’e lli f¶nèstr¶
à ‘nghjùs’agnùn¶;
jè
sùw¶,
‘nnànd’e arrír¶,
e nnùlla ggènd¶.
‘Sta
sèr¶
à ggià j¶ssùt’‘a
lùna chjìna
e ‘a
sèngh’‘i dìc¶:
«Òhu!, ggènd’aqquà àn-g¶
nn’èd¶?
E ttu
ch¶
bbàj¶
fajènn¶
‘nd’‘a Marìna,
vuttànn¶
pètr¶cíll¶
cu’ ‘nnu pèd¶?».
‘I
cùnd’a gghùn’a gghùn¶,
jè, ‘sti pàss¶:
p¶trùll¶
‘n-dèrr’e ‘n-gàp¶
sù’ pp¶nzír¶;
mò’
‘i quànd¶
tímb¶
jè cca nò mm¶
ghàss¶
‘sta
màghatìja!, c’à’-ggnè ccùnd’‘i jír¶.
Jè
sùw’‘u màr¶
sèngh’‘i múrmuràd¶,
vutànn’e rrívutànn’i pètr’e ll’ùnn¶:
tu
pùr¶,
quànd¶
cùnd¶
pò’ cundàd¶...!,
ma i
màghamènd¶
rùmanìll’an-fùnn¶.
|
|
inizio pag. |
|
Mario De
Rosa di Morano Calabro
A’ RUSCEDDRA
Roppu
tantu stantoriu n’dù trappitu,
l’ogghjiu
purtavinu li trappiteri,
cù
ciucci o muli beddri caricheti
vaneddri e n’zilichi ì sintìjsi acchjianeri.
Appena
ch’arrivavinu alla porta,
ì’
trusci assugghjìjnu, scaricavinu ì varlìri,
ì
sculavinu n’dà giarra accorti, accorti,
fin’alli
gocci senza nuddru sfriru.
Mej
c’eri requie e jìèri jiòrnu a’ notte
rà
Maculeta finu à Filiveru,
e
beddru virdu scinnìjri à pisciotti
quiddr’ogghjiu
n’dàgghjiu chi mi parìj nu’ meru.
A’ sira
po’ allu focu a nui guaglioni
mamma
alla vrescia n’arrusciàvviri u’ penu,
jièri
notti rì vernu cù lì troni,
a’ niva
n’cantàvimu cà rusceddra mènu.
|
|
inizio pag. |
|
Scalzi
Filippo di Isola Capo Rizzuto (KR)
A CALANDRA
... ( la fiacca )
Massèttu
sutta n'arvulu d'amùra
nu
friscu ventareddru mi ripìgghja
mi
fermo `ppi nu poco a `ssa friscùra
stancato di lu sporzu da facìgghja.
Mètiti erva, oriju, vena e ranu
ca la
calandra tutto ma pijàtu
ti
stè guardando suli du luntànu
lu
cori mi lu sentu `nzonnicchjàtu.
Mi
cala a marmaruca e 'mpoca l'ura
`ccu
l'occhji menzi chjusi stè ciumàndu
e mi
ricriju sutta sa friscùra
vuccùzza di cicàla stà `ccantàndu.
e nnù
si senta u sgrùsciu ntù gaddrùni
u
suli `cca calandra l'ha siccàtu
giallìa l'erviceddra du pascùni
nà
forti arzùra la candalijàtu
E tù
facìgghja aspetta natru morzu
u
cori mi lu sentu ripigghjàri
lìzati ca facimu natru sporzu
u
sonnu e la calandra amu tagghjàri.
|
|
inizio pag. |
|
Antonio
Frangipane di Soverato (CZ)
U TEMPU CHI PASSA !
Non mi dira puru tu
ca non mi canusci cchiu.
Su semp’eu, chiddhu e na
vota,
chiddhu chi ti fu vicinu,
chi ti dezza tenerezza,
chi ti dezza gioia e cora,
chi sonnava nsema a ttia,
paradisu e gelusia.
Non ti fhici mai capira,
per orgogliu masculinu,
quanto gioia mi
venia,
quando tu eri cu mmia.
Mi facia u presentusu,
ma tremava dintr’e mia
qundu poi on ti vidia.
Ma, chi voi, u tempo passa
e cu iddhu tanti i cosi…
ma sicuru iddhu non cangia
chidda frisca tenerezza,
l’entusiasmu e a giovinezza
chi mi portu dintr’e mia,
anzi, criscia l’emozione,
e mi torna a sensazione
ca mi sentu ancora chiddhu,
ma … purtroppu
…, crid’ a mmia
nchiumba dintra
a malinconia
|
|
inizio pag. |
|
Giusy Staropoli di Briatico (VV)
GENTI DI STA TERRA
Non
c’e’ mancu argija mu ‘ndi teni,
oi genti di sta terra, chi u
suli vaci e veni,
e si veni nu terramotu di lu
fundu
ndi’ nghjutti lu diavulu e i
nui si scorda u mundu…..
Pecchi’ troppu dormimu
cuveruti ‘nta’ lu jazzu
E a la fatiga : “vattindi ca
non pozzu”.
Di jerbi e suriaca o pocu o
assai nui ‘nda’ ‘rranciamu
E du restu du mundu poi
‘ndi strafuttimu.
Ma tornanu li tempi di
fimmani o tilaru
di l’omani all’anta e i
figghjioli o focularu,
pe’ siti la sudura u ndi
‘mbivimu
u ‘nnettamu cicoria e trizzi
i pagghja u facimu.
A sira mu pregamu ca lumera
ad ogghju
Appressu jornu u ‘rriva e u
jeni assai chju’megghju.
Simu sbafanti pe’ natura
Non avimu ne’ regula e ne’
misura
E quandu arriva domani e ndi’
lavamu a facci
Troppu tardi u capiscimu ,
ca restammu poveri e pacci.
Mentimundi addugnu prima u
cala u suli
Ca beni avimu a criari e nu
chju’ mali
Ca doppu chi ndi accuppa u
scuru abissu
Avogghja mu pregamu u
Crucifissu!!!!
|
|
inizio pag. |
|
Bruno
Salvatore Lucisano
di Brancaleone
A
finestra
E’ na
cornici i quatru ssà finestra
Undi a tila cangia tutti i
jorna
Hjiuri i gesulminu, hjiuri i
ginestra
Mbiata giuventù chi jjù non
torna.
Mari pulitu d’acqua
cristallina
Undi a natura si sforzau nu
pocu
Cielu jiaru chi spunta ca
matina
Cotraru ch’esti ntentu nto
so jocu.
Campu i granu chi pari
ndoratu
Muntagna arta chi non ndavi
nivi
Nu muru, du pinnellu
culuratu
Nu sceccu vejju chi non vol’i
mbivi.
Quantu pitturi passaru ssà
tila
I disegnunu jornu, notti e
sira
U filu, nta gujja jjù non
mpila
Ssà finestra ormai è nira,
nira.
|
|
inizio pag. |
|
Giovanni
Troiano di Plataci
LÒTËT
Të pàrën hèrë klen lòtët
kur ràmi, të ndàjtur ka jëma:
të pàrës vetmì thërrìtmja
trëmburìs,
ndìhm’i dùhur për mbijetòjëm
e frymëmàdhe lypje për kufì
(pothùaj forcìm për kush na
lindi!).
Psana èrdhëtin lòtët e
dëshpërìmit,
të rràxhës, të lùtjës o të
pëndìmit,
ndë fjandàkshin zgjèdhjet të
mbràzta
për shòrtën kùndërtë dhè
palipisì.
Ka jetr’ànë klè një harè e
përdèrdhur:
edhè atë e làgëtin lòtët.
Vjèrrë ndëmèst dhëmbjës e
pëlqìmit,
lyejën gasavaje si jatrì
mbì ngullìvet mìshit ndëndur
(po nëng kapìret dreq ka
njëmèndi
nd’ësht për durìm o për
gëzìm
këpùtja pakufìshme njìj
ksìmi!)
Edhè jàn shtrëmburat lòtë t’ipokrizìs,
pasiqyr dukësìe e zëmër
dyshme:
ë’monumèndi atyrëve çë
klàjën sikùna.
Ndë fundët dèrdhën të tharta
lòtët
mbì llòqëvet e të ndàjtjës
mbì kotësìrat fëtìgëvet
njërìut;
psè dhè ket ìkjëm ka kjò
jètë
(i arrëvùam asàj mënòrë
paprìtur!)
kështù do t’jèn papàn lòtët
màsja të pambarùarës tënë
e atò tjèrvet të lùrtmët për
né.
|
|
inizio pag. |
|
Giovanni Spingola di Spezzano Albanese
U le hénéza sipér nd'at
mal
U le hënëza
sipër nd'at mal
E malin ecën
bashk me një re,
Ka grikén, ka sit,
po néng thot njé fjal
E ka do verri e kemi bashk me ne.
Ish mjesnat e
par, me shokt u ndaita,
Mora udhén sa të veja mbë
shpi
E dreq ka qìsha ju kallarta
e vajta
T'e parkalesja Zonjën Shën
Mëri.
Mbë shpi nëng vajta e papan
ju prora
Vajta sa të gjëja andonjerì ...
Shërton
zëmra se mallin e
bora
E dua tja këndonj ksaj gjitoni.
Hënza
ndër qiell edhe
dritson
E kjo nat pjot me
bukurì
E për së llargu gjegja gjonin çë
këndon
E te nata lot shtijën kta si.
Ju ula
te një kur e atje qindrova
E prita njera se
çë
dita ju di,
E gjith natën
më shërtova
Prita sa të façonej
andonjerì.
Hiri hënëza
e vate pushoi
E me helmin tim këtu
vet më lëreu
E lot më shtija si ujit te kroi:
Qeshmi o kjami ashtù iu bë dheu.
|
|
inizio pag. |
|
Anna M.
Basile di Spezzano A.
Mëmë
Tiresja ka Kallkuta
Ishe
arbrëshe si jemi na
me gjak i kuq nënë misht
ma fjisje njeter gjuhë,
atë çë fjit Zoti Krisht.
Ljëreve të
t’ëm e vajte
ku do kish
bëzonjë njeri
e mbolle ku do shkove
zëmërën çë kishe ti.
Mbolle mallin ktu e ktje
e e potise vet me ljotë,
ma edhe paqja nëng u lje
te ki dhe çë kish t’ish xha
pjot.
Qindroj fara ku do e vure,
jan’e mbillnjën ata veta
e ndënj herë, ndë ngë shtimi
gure,
atë çë ljëreve ljehet fteta.
|
|
inizio pag. |
|
Maria
Natalia Iiriti di Bova Marina – RC
I
DASCALA
I dascàla mbenni sti schola
ena purrì tu mina tu jenarìu
Cremanni to manti sto carfì,
vaddi to tràstina sto
trapézi.
Apoi chamojelài sta pedìa
ce pianni ce tragudài ena
tragùdi.
Theli na tragudìo ena
tragùdi zze pricàda
ti éfere ena bufalàci, ena
tragùdi
zze paparìna ce carrabòmpulo
zze icosi singhe na
cui ndàra ndàra.
Ta pedìa canunausi
anafantiaména ena ce addhi
ce pisteggusi: “Ma ti canni
tundi dascàla?
Echi na matthèi na
meletàme ce na gràfome ce tragudài?
Apoi afìnnusi tundo prama
i cardìa ferri ton ammialò
tus
ce ismìa petàusi macrìa
cannonda mia tripa sta
ceramìda.
Icosi cardìa petàusi macrìa
me to tragùdi tis dascala
cathiméni sto trapèzi ti
chamojelai.
ste icosi facce ti
chamojelusi.
Sto péroma cuvalo tu misteru
t’artàmmia paracalùsi ena
paracalìa ti den echi loja.
Ta cheria se pandénnusi
ce spingusi pu ena ena
ta stòmata cannusi na ìvrasi
cinuria dondia ce dondia
azze
gala.
Petàusi i cardìa ste
ceramidia
forete an din tragùdi azze
pricàda tis dascàla.
San o forea den ferri pleo
i antifona tis fonì
i cardìe catalevennùsina
echi na condoferi.
I dascàla tis meni me to
manti cremammeno sto carfì
me ta cheria sti cilìa sti
faccia ena chamojèlo charapiméno.
|
|
inizio pag. |
|
Mariangela
Maesano di Melito Porto Salvo (RC)
Chuma
ti Kkalavrìa.
Chuma pulimèno ghià cindo thio
dinèri
ti ècame tu athròpu ena
nnimàli.
Chuma camèno, zargarimèno,
afimmèno,
ma an to ìgghio viàta
filemmèno.
Pio se gapài echi na s'asciafìki
ghià na morcio spomì, ghià
na zì,
ce larga asc'essèna en sonni
addhismonì
to nerò pu lamburìzi ti
thàlassi dikì-tu.
Clei catha viàggio chorìzete,
ghià ' ssèna, magni Kalàvria
dikì-mu,
ce pos' ena ghiò larga an ti
mana,
condofèrri, sa ssonni, na su
doi to cheri.
I vathìe-ssu ce i oscìe-ssu
agapimmène
scorpìzu ghiàvura poddhìn
plusa,
ce o ghialò-ssu donni to
dèlemma
sc'ena frutto manachò, ti
ene to bbergamòtto.
Plusi sce stòria, sce glosse
ce sce kultùra,
ma ti ìsonne na se sciastì?
Ma tuto olo den ebbàstespe,
mi se feri, sìmero, otu.
Cùe tu christianù-ssu pu
cuddhìzu,
ghiatì ode thelu na camu ena
calì zoì,
cuddhìzu cuntra cindo putìri
crimmèno,
ti ambròtte tu fuscòma-tu
vaddhi ena tichìo.
Ce pio se pistègghi ena
varìo ghià tin Itàlia,
combònnete ce channi tin
amblecìa-tu,
ghiatì doppu ti su ègguale
to càgghio,
e ssonni theli na se
addhìsmonìu,
Kalàvria dikì-mu,
Kalàvria agapimmèni.
|
|
inizio pag. |
|
Marianna Affortunato di
Castrovillari
Mamma
meja …
Mamma
meja jè ‘na fimmina curiusa,
ti cunti tanti fatti e ti fa
šcattà dà risa.
Ma qunti njurie, quanti
cruci ha carrijatu, quanti palate teni sup’a šcgobba
pì purtà jinta na zich’i
rrobba.
Si dici c’a fatiga jè rarich’i
morta ma jidda ssa dittata on la canosci,
picchì jint’e fora ha sempi
fatigatu.
Puru quannu jè caduta malata
cu sinn’add’accortu:
a trovisi chi cusi, chi
zappi o ca carriji na sporta.
On pigghi mai ricittu, e
quannu nu dicisi ti risponni:
“K’agghia fa? Quissa jè
stata a sciorta”.
Quannu jerimu ninni ni
chiamavi
e ni dicì: “Facimuni duij
ura i curtiddu, cum’i cumpari”
e tannu jerinu vasi, pizzuli
e šcattiamint’i mani”.
Ni sa cint’e ggunu: dittati,
fatti e parmidije
cà quannu jeri ninna
assulijiavi mminz’a via.
Quannu fa llu panu ti ci
scialisi:
i jessin’i šcocchi ‘n’faccia
e dici sempi c’onn’è bbinutu bbunu.
Pu cacci la chiuderna, quann’è
calata a rosa, u guardi e dici:
“Abbinidica, abbinidica,
Santu Martinu, ssu panu je chin’i cammaredde,
je bbinutu ‘n’tuttu cumu
quannu jera na quatraredda”.
Onn’è ca nu dicu quant’i
vugghiu bbeni
e non nu vugghiu dì si no u
chiantu mi ci vene.
Vò campà cint’anni ssa
fimmina valenta
E ni vonu nasci cintu cum’a
jidda ogni mumentu.
|
|
inizio pag. |
|
Carmine Zofrea di Castrovillari
NINNA-NANNA 'I 'NA VOTA
Durmi biatamente
figghjiciddu
ca c'è bicinu a ttia 'n'angiuliddu,
e mo
ch'è scisa 'a notte scura scura
ogni mamma 'mpastura la
pagura.
Add'annàca
'na mamma 'u bambiniddu
ci
vigghjie la Madonna d'u Castiddu,
chi tti guardi amurusa ogni
mumentu
pi' tti fa cresci santo e
assai cuntento.
Jiè l'ura
'i dormi puru alla montagna;
pi'
tutti 'i fruvsculiddi d'a campagna,
dormi lu munnu dopu 'na
jiurnata
ch'è stata longa longa e
travagghjiata,
fati
abbinci d'u sunnu ‘st'ucchji scuri
ca 'a
naca è fatta 'i sfrustuli d'amuri
e
durmimi spiranza di 'stu coru
ca jiè
la naca tojia 'ntramata d'oru.
E s'è cangiata tutta 'a vita
mia
ca pensu notte e jiurnu sulu
a ttia.
Non
sacciu cumu è jiutu e ch'è successu
ma
certo 'u coru miu nonn'è lu stessu:
pinsavu sempi a feste ed a fistini;
a
scampagnate e balli 'nd'i jiardini
e mo pi'
'sta passiuna chi cummattu
e non
pensu manco a mamma chi m'ha fattu.
Dormimi biddu e durmi 'n
santa pace
ca su 'sti vrazzi mij cumu
'a vammacia.
Si mIappapagnu
stanca e strutta oj figghjiu
'nd'u littu cinto voti mi
risbigghjiu,
e
pregu tanto cu' llu coru mmanu
'a
Madonnedda nosta e San Giuliano,
chi tti facissi mastu di
saggizza
ca quista è la fortuna e la
prijzza.
Dormimi
figghjiu e dormi scuitatu
ca
passi lesta lesta 'sta nuttata.
|
|
inizio pag. |
|
Vai a >>> Festival Dialetto |
| |
|