Centro d'Arte e Cultura 26 - Associazione di ricerca antropologica etnofotografica e di promozione culturale fondata da Maria Zanoni nel 1978

Home Centro 26 News Editoriale Percorsi Tradizioni Libri Arte Convegni Cinema Fotogallery Link Email

sei in

PREMIO POESIA in DIALETTO di Calabria e Lingue Minoritarie

Prima Edizione 2010

*********

DIALETTO

approfondimenti:

Identità nazionale tra lingue minoritarie e dialetti

Il dialetto un bene culturale da tutelare

Rassegna Stampa

 

 

 

 

Premio di POESIA in DIALETTO di Calabria e Lingue Minoritarie

FESTIVAL DEL DIALETTO DI CALABRIA

Prima Edizione 2010

 BANDO emanato il 2 agosto 2010 scadenza 30 NOVEMBRE 2010

PROCLAMATI I VINCITORI

Nell’ambito del FESTIVAL DEL DIALETTO DI CALABRIA, con il patrocinio dell’Assessorato alla Cultura della Regione Calabria, dell’Assessorato alla Cultura della Provincia di Cosenza e dell’Ente Parco Nazionale del Pollino, il CENTRO D’ARTE E CULTURA 26 - www.arte26.it - promoter culturale accreditato dal Ministero Beni e Attività Culturali, ha organizzato la prima edizione del Premio di Poesia in DIALETTO di Calabria e Lingue Minoritarie.

 

Il Premio di Poesia in lingua calabrese fa parte del Festival del Dialetto di Calabria - presentato ufficialmente a Castrovillari il 26 giugno 2010, dal Centro d’Arte e Cultura 26, in collaborazione con l’Associazione Culturale “Luigi Russo”, il Centro Studi “Segnali Mediterranei” e l’Associazione Culturale “Viva” - per promuovere la conoscenza del patrimonio linguistico della Calabria: il dialetto, come lingua madre, con pari dignità delle Lingue minoritarie, beni culturali da tutelare.

Un grande evento che ha riscosso notevole successo in tutta la Regione ed anche tra gli emigrati, che non hanno dimenticato la loro lingua madre.

La Giuria Esaminatrice, presieduta dalla prof.ssa Anna Scola, Cultrice della materia nell’ambito della Cattedra di Glottologia dell’UNICAL con il gruppo di ricerca diretto dal Prof. John Trumper, coordinata dalla prof.ssa Maria Zanoni, esperta in Dialettologia, e formata dal prof. Franco Marchianò, linguista arbëresh, dal prof. Orlando Sculli, scrittore, esperto in Grecanico, dal Rag. Franco Pirrera, presidente del centro studi dialettali "L. Russo", a suo insindacabile giudizio, ha ritenuto di suddividere le opere pervenute in gruppi, secondo tre macroaree geografiche.

 

I VINCITORI DELLA PRIMA EDIZIONE DEL CONCORSO SONO:

 

 Sezione Dialetto Calabria settentrionale:

 Primo Premio alla poesia “U spinne e’ nna voce!!!...” di Piero De Vita (Trebisacce – CS)

 Secondo Premio alla poesia “U scunfùnnә” di Antonio Gerundino (Amendolara- CS)

 Terzo Premio alla poesia ”A’ rusceddra” di Mario De Rosa (Morano Calabro)

 

******************************************

Sezione Dialetto Calabria Centrale:

 Primo Premio alla poesia “A calandra” di Filippo Scalzi (Isola Capo Rizzuto – KR)

 Secondo Premio alla poesia “U tempu chi passa” di Antonio Frangipane (Soverato – CZ)

 Terzo Premio alla poesia “Genti di sta terra” di Giusy Staropoli (Briatico V.V.)

 

****************************************

Sezione Dialetto Calabria Meridionale

 

Primo Premio alla poesia “A finestra” di Bruno Salvatore Lucisano di Brancaleone.

 

******************************************

SEZIONE IN LINGUA ARBËRESHE:

 Primo Premio alla poesia “Lòtët” di Giovanni Troiano (Plataci - CS)

Secondo Premio alla poesia “U le hënëza sipër nd’at mal” di Giovanni Spingola (Spezzano Albanese – CS)

Terzo Premio alla poesia “Mëmë Tiresja Ka Kallkuta” di Anna Maria Basile (Spezzano Albanese – CS

 

*******************************************

SEZIONE IN LINGUA GRECANICA:

Primo Premio alla poesia “I dascala” di Maria Natalia Iiriti (Bova Marina – RC)

Secondo Premio alla poesia “Chuma ti Khalavrìa” di Mariangela Maesano (Melito Porto Salvo – RC).

 

******************************************

SEZIONE SPECIALE GIOVANI:

Premio alla Poesia “Mamma meja” di Marianna Affortunato (Castrovillari – CS)

 

SEZIONE SPECIALE TRADIZIONI POPOLARI IN VERSI:

Premio alla Poesia “Ninna nanna 'i 'na vota" di Carmine Zofrea (Castrovillari - CS)

 

SEGNALATI ex aequo:  gli alunni Scuola Media De Nicola di Castrovillari – CS:

- Marianna Guglielmini e Camilla Vecchione con la poesia " Chi bedda cosa l'amicizia".

- Valente, Basile, Piro con la poesia "Lu vierno in casa mia"

- Morciano, Martucci con la poesia "A vita".

 

************

LE POESIE VINCITRICI:

 

Piero De Vita di Trebisacce

 “ U SPINNE E’ NNA VOCE!!!..”

 Quanne mi vìnede u spinne

pense sempe u pajìse mìje

Mi pigliede come na maghatìja,

mi pigliede a picundrìja e non ssacce chi ffà.

Sinte sempe na voce ca mi chiàmede

ca mi cùrrede apprìsse e mmi pàrede tutte nu sunne.

 

Sinte sempe na voce ca mi chiàmede.

U spinne j’è nna porta chiusa, nna mašcatura, na varretta, nu caghascìnne.

U spinne j’è u vicinanze, l’aria frisca da matina,

i ciucciarille chi spurtùni, i guagnùni ca vàne currijànne i gattarelle.

 

U spinne na casa cu cannìzza, nu ggallinàre, nu furne.

nu pirrupente, i ntinche du furgiàre,

u bancarille e lla mogha du scarpàre.

a cunsèreve ‘nt’a carta du putujàre,

a pasta maghatagliàte e quille di zìte, a pitta ‘n chiusa.

 

U spìnne jè nnu  tint’a nnìvere. Mi fa pperde u jàto.

Jède a voce du prìvete e lli corde di campane 

a cridenz e llu pàne mpizùte, a ppìtite, nu cuazùne mprazzicàte.

A sfurtùna cicàte, a narramàte.

 

U vìghe ca si nni và, scìnnede diritte come na petra.

Mi fa ddòghe, mi fa chiànge, mi pùngede u  pitte

e come nu dillorge, a ttimpe e dd’ore, mi bbùmmede u core.

 

inizio pag.

Antonio Gerundino di Amendolara

 ‘U scunfùnn

‘U vírn?, ‘nd’‘a Marìna c’è ‘u scunfùnn

‘a sèra quànn ggià jè scùr’i quàtt;

s pú’ jísss’i ghòtt…, ‘nda ‘stu mùnn

tu à’-bbìds ggrjà màngh ‘na ghàtt!

 

P’‘a stràta lònga lònga àn-g’è nnššùn:

‘nu frùšš, ‘nu crstjàn, prúpj nènd;

i pòrt’e lli fnèstr à ‘nghjùs’agnùn;

jè sùw, ‘nnànd’e arrír, e nnùlla ggènd.

 

‘Sta sèr à ggià jssùt’‘a lùna chjìna

e ‘a sèngh’‘i dìc: «Òhu!, ggènd’aqquà àn-g nn’èd?

E ttu ch bbàj fajènn ‘nd’‘a Marìna,

vuttànn pètrcíll cu’ ‘nnu pèd?».

 

‘I cùnd’a gghùn’a gghùn, jè, ‘sti pàss:

ptrùll ‘n-dèrr’e ‘n-gàp sù’ ppnzír;

mò’ ‘i quànd tímb jè cca nò mm ghàss

‘sta màghatìja!, c’à’-ggnè ccùnd’‘i jír.

 

Jè sùw’‘u màr sèngh’‘i múrmuràd,

vutànn’e rrívutànn’i pètr’e ll’ùnn:

tu pùr, quànd cùnd pò’ cundàd...!,

ma i màghamènd rùmanìll’an-fùnn.

 

inizio pag.

Mario De Rosa di Morano Calabro

 A’ RUSCEDDRA

 Roppu tantu stantoriu n’dù trappitu,

l’ogghjiu purtavinu li trappiteri,

cù ciucci o muli beddri caricheti

vaneddri e n’zilichi ì sintìjsi acchjianeri.

 

Appena ch’arrivavinu alla porta,

ì’ trusci assugghjìjnu, scaricavinu ì varlìri,

ì sculavinu n’dà giarra accorti, accorti,

fin’alli gocci senza nuddru sfriru.

 

Mej c’eri requie e jìèri jiòrnu a’ notte

rà Maculeta finu à Filiveru,

e beddru virdu scinnìjri à pisciotti

quiddr’ogghjiu n’dàgghjiu chi mi parìj nu’ meru.

 

A’ sira po’ allu focu a nui guaglioni

mamma alla vrescia n’arrusciàvviri u’ penu,

jièri notti rì vernu cù lì troni,

a’ niva n’cantàvimu cà rusceddra mènu.

 

inizio pag.

Scalzi Filippo di Isola Capo Rizzuto (KR)

 

A CALANDRA ... ( la fiacca )

 Massèttu sutta n'arvulu d'amùra

nu friscu ventareddru mi ripìgghja

mi fermo `ppi nu poco a `ssa friscùra

stancato di lu sporzu da facìgghja.

 

Mètiti erva, oriju, vena e ranu

ca la calandra tutto ma pijàtu

ti stè guardando suli du luntànu

lu cori mi lu sentu `nzonnicchjàtu.

 

Mi cala a marmaruca e 'mpoca l'ura

`ccu l'occhji menzi chjusi stè ciumàndu

e mi ricriju sutta sa friscùra

vuccùzza di cicàla stà `ccantàndu.

 

e nnù si senta u sgrùsciu ntù gaddrùni

u suli `cca calandra l'ha siccàtu

giallìa l'erviceddra du pascùni

nà forti arzùra la candalijàtu

 

E tù facìgghja aspetta natru morzu

u cori mi lu sentu ripigghjàri

lìzati ca facimu natru sporzu

u sonnu e la calandra amu tagghjàri.

 

inizio pag.

Antonio Frangipane di Soverato (CZ)

 

U TEMPU CHI PASSA !

  Non mi dira puru tu

ca non mi canusci cchiu.

Su semp’eu, chiddhu e na vota,

chiddhu chi ti fu vicinu,  

chi ti dezza tenerezza,

chi ti dezza gioia e cora,

chi sonnava nsema a ttia,

paradisu e gelusia.

Non ti fhici mai  capira,

per orgogliu masculinu,                   

quanto gioia mi venia,           

quando tu eri cu mmia.

Mi facia u presentusu,

ma tremava dintr’e mia

qundu poi on ti vidia.

Ma, chi voi, u tempo passa

e cu iddhu tanti i cosi…

ma sicuru iddhu non  cangia

chidda  frisca tenerezza,

l’entusiasmu e a giovinezza 

chi mi portu dintr’e mia,   

 anzi, criscia l’emozione,

e mi torna  a sensazione 

ca mi sentu ancora chiddhu,   

ma … purtroppu

…, crid’ a mmia   

nchiumba dintra

a malinconia

 

inizio pag.

Giusy Staropoli di Briatico (VV)

 

GENTI DI STA TERRA

Non c’e’ mancu argija mu ‘ndi teni,

oi genti di sta terra, chi u suli vaci e veni,

e si veni nu terramotu di lu fundu

ndi’ nghjutti lu diavulu e i nui si scorda u mundu…..

Pecchi’ troppu dormimu cuveruti ‘nta’ lu jazzu

E a la fatiga : “vattindi ca non pozzu”.

Di jerbi e suriaca o pocu o assai nui  ‘nda’ ‘rranciamu

E du restu du mundu  poi ‘ndi strafuttimu.

Ma tornanu li tempi di fimmani o tilaru

di l’omani all’anta e i figghjioli o focularu,

pe’ siti la sudura u ndi ‘mbivimu

u ‘nnettamu cicoria e trizzi i pagghja u facimu.

A sira mu pregamu ca lumera ad ogghju

Appressu jornu u ‘rriva e u jeni assai chju’megghju.

Simu sbafanti pe’ natura

Non avimu ne’ regula e ne’ misura

E quandu arriva domani e ndi’ lavamu a facci

Troppu tardi u capiscimu , ca restammu poveri e pacci.

Mentimundi addugnu prima u cala u suli

Ca  beni avimu a criari e nu chju’ mali

Ca doppu chi ndi accuppa u scuru abissu

Avogghja mu pregamu u Crucifissu!!!!

 

inizio pag.

Bruno Salvatore Lucisano di Brancaleone

 

A finestra

 E’ na cornici i quatru ssà finestra             

Undi a tila cangia tutti i jorna       

Hjiuri i gesulminu, hjiuri i ginestra              

Mbiata giuventù chi jjù non torna.              

 

Mari pulitu d’acqua cristallina                  

Undi a natura si sforzau nu pocu               

Cielu jiaru chi spunta ca matina                

Cotraru ch’esti ntentu nto so jocu.             

 

Campu i granu chi pari ndoratu            

Muntagna arta chi non ndavi nivi              

Nu muru, du pinnellu culuratu                   

Nu sceccu vejju chi non vol’i mbivi.        

 

Quantu pitturi passaru ssà tila                 

I disegnunu jornu, notti e sira                    

U filu, nta gujja jjù non mpila                 

Ssà finestra ormai è nira, nira.                   

 

inizio pag.

Giovanni Troiano di Plataci  

LÒTËT

 Të pàrën hèrë klen lòtët

kur ràmi, të ndàjtur ka jëma:

të pàrës vetmì thërrìtmja trëmburìs,

ndìhm’i dùhur për mbijetòjëm

e frymëmàdhe lypje për kufì

(pothùaj forcìm për kush na lindi!).

Psana èrdhëtin lòtët e dëshpërìmit,

të rràxhës, të lùtjës o të pëndìmit,

ndë fjandàkshin zgjèdhjet të mbràzta

për shòrtën kùndërtë dhè palipisì.

Ka jetr’ànë klè një harè e përdèrdhur:

edhè atë e làgëtin lòtët.

Vjèrrë ndëmèst dhëmbjës e pëlqìmit,

lyejën gasavaje si jatrì

mbì ngullìvet mìshit ndëndur

(po nëng kapìret dreq ka njëmèndi

nd’ësht për durìm o për gëzìm

këpùtja pakufìshme njìj ksìmi!)

Edhè jàn shtrëmburat lòtë t’ipokrizìs,

pasiqyr dukësìe e zëmër dyshme:

ë’monumèndi atyrëve çë klàjën sikùna.

Ndë fundët dèrdhën të tharta lòtët

mbì llòqëvet e të ndàjtjës

mbì kotësìrat fëtìgëvet njërìut;

psè dhè ket ìkjëm ka kjò jètë

(i arrëvùam asàj mënòrë paprìtur!)

kështù do t’jèn papàn lòtët

màsja të pambarùarës tënë

e atò tjèrvet të lùrtmët për né.

 

inizio pag.

Giovanni Spingola di Spezzano Albanese

 

U le hénéza sipér nd'at mal

U le hënëza sipër nd'at mal
E malin ecën bashk me një re,
Ka grikén, ka sit, po néng thot njé fjal
E ka do verri e kemi bashk me ne.

Ish mjesnat e par, me shokt u ndaita,

Mora udhén sa të veja mbë shpi

E dreq ka qìsha ju kallarta e vajta

T'e parkalesja Zonjën Shën Mëri.

Mbë shpi nëng vajta e papan ju prora
Vajta sa të gjëja andonjerì ...
Shërton zëmra se mallin e bora
E dua tja këndonj ksaj gjitoni.

Hënza ndër qiell edhe dritson
E kjo nat pjot me bukurì
E për së llargu gjegja gjonin çë këndon
E te nata lot shtijën kta si.

Ju ula te një kur e atje qindrova
E prita njera se çë dita ju di,
E gjith natën më shërtova
Prita sa të façonej andonjerì.

 Hiri hënëza e vate pushoi
E me helmin tim këtu vet më lëreu
E lot më shtija si ujit te kroi:
Qeshmi o kjami ashtù iu bë dheu.

 

inizio pag.

Anna M. Basile di Spezzano A.

 Mëmë Tiresja ka Kallkuta

 Ishe arbrëshe si jemi na

me gjak i kuq nënë misht

ma fjisje njeter gjuhë,

atë çë fjit Zoti Krisht.

 

Ljëreve të t’ëm e vajte

ku do kish bëzonjë njeri

e mbolle ku do shkove

zëmërën çë kishe ti.

 

Mbolle mallin ktu e ktje

e e potise vet me ljotë,

ma edhe paqja nëng u lje

te ki dhe çë kish t’ish xha pjot.

 

Qindroj fara ku do e vure,

jan’e mbillnjën ata veta

e ndënj herë, ndë ngë shtimi gure,

atë çë ljëreve ljehet fteta.

 

inizio pag.

Maria Natalia Iiriti di Bova Marina – RC

 I DASCALA

I dascàla mbenni sti schola                                               

ena purrì tu mina tu jenarìu 

Cremanni to manti sto carfì,                                                                                                         

vaddi to tràstina sto trapézi.                                              

Apoi chamojelài sta pedìa                                                

ce pianni ce tragudài ena tragùdi.                                   

Theli na tragudìo ena tragùdi zze pricàda                       

ti éfere ena bufalàci, ena tragùdi                                      

zze paparìna ce carrabòmpulo                                         

zze icosi singhe        na cui ndàra ndàra.                                                

Ta pedìa canunausi anafantiaména ena ce addhi                     

ce pisteggusi: “Ma ti canni tundi dascàla?                                                         

Echi na matthèi         na meletàme ce na gràfome ce tragudài?          

Apoi afìnnusi tundo prama                                    

i cardìa ferri ton ammialò tus                                            

ce ismìa petàusi macrìa                                                    

cannonda mia tripa sta ceramìda.                                   

Icosi cardìa petàusi macrìa                                   

me to tragùdi tis dascala                                                   

cathiméni sto trapèzi ti chamojelai.                                             

ste icosi facce ti chamojelusi.                                           

Sto péroma cuvalo tu misteru                                           

t’artàmmia paracalùsi ena paracalìa ti den echi loja.                

Ta cheria se pandénnusi     ce spingusi pu ena ena                                        

ta stòmata cannusi na ìvrasi                                             

cinuria dondia ce dondia azze gala.                                                                   

Petàusi i cardìa        ste ceramidia                                                                     

forete an din tragùdi azze pricàda tis dascàla.               

San o forea den ferri pleo   i antifona tis fonì                                          

i cardìe catalevennùsina echi na condoferi.                                            

I dascàla tis meni me to manti cremammeno sto carfì              

me ta cheria sti cilìa sti faccia ena chamojèlo charapiméno.            

 

inizio pag.

Mariangela Maesano di Melito Porto Salvo (RC)

 Chuma ti Kkalavrìa.

 Chuma pulimèno ghià cindo thio dinèri

ti ècame tu athròpu ena nnimàli.

Chuma camèno, zargarimèno, afimmèno,

ma an to ìgghio viàta filemmèno.

 

Pio se gapài echi na s'asciafìki

ghià na morcio spomì, ghià na zì,

ce larga asc'essèna en sonni addhismonì

to nerò pu lamburìzi ti thàlassi dikì-tu.

 

Clei catha viàggio chorìzete,

ghià ' ssèna, magni Kalàvria dikì-mu,

ce pos' ena ghiò larga an ti mana,

condofèrri, sa ssonni, na su doi to cheri.

 

I vathìe-ssu ce i oscìe-ssu agapimmène

scorpìzu ghiàvura poddhìn plusa,

ce o ghialò-ssu donni to dèlemma

sc'ena frutto manachò, ti ene to bbergamòtto.

 

Plusi sce stòria, sce glosse ce sce kultùra,

ma ti ìsonne na se sciastì?

Ma tuto olo den ebbàstespe,

mi se feri, sìmero, otu.

 

Cùe tu christianù-ssu pu cuddhìzu,

ghiatì ode thelu na camu ena calì zoì,

cuddhìzu cuntra cindo putìri crimmèno,

ti ambròtte tu fuscòma-tu vaddhi ena tichìo.

 

Ce pio se pistègghi ena varìo ghià tin Itàlia,

combònnete ce channi tin amblecìa-tu,

ghiatì doppu ti su ègguale to càgghio,

e ssonni theli na se addhìsmonìu,

Kalàvria dikì-mu,

Kalàvria agapimmèni.

 

inizio pag.

Marianna Affortunato di Castrovillari

 Mamma meja …

 Mamma meja jè ‘na fimmina curiusa,

ti cunti tanti fatti e ti fa šcattà dà risa.

Ma qunti njurie, quanti cruci ha carrijatu, quanti palate teni sup’a šcgobba

pì purtà jinta na zich’i rrobba.

Si dici c’a fatiga jè rarich’i morta ma jidda ssa dittata on la canosci,

picchì jint’e fora ha sempi fatigatu.

Puru quannu jè caduta malata cu sinn’add’accortu:

a trovisi chi cusi, chi zappi o ca carriji na sporta.

On pigghi mai ricittu, e quannu nu dicisi ti risponni:

“K’agghia fa? Quissa jè stata a sciorta”.

Quannu jerimu ninni ni chiamavi

e ni dicì: “Facimuni duij ura i curtiddu, cum’i cumpari”

e tannu jerinu vasi, pizzuli e šcattiamint’i mani”.

Ni sa cint’e ggunu: dittati, fatti e parmidije

cà quannu jeri ninna assulijiavi mminz’a via.

Quannu fa llu panu ti ci scialisi:

i jessin’i šcocchi ‘n’faccia e dici sempi c’onn’è bbinutu bbunu.

Pu cacci la chiuderna, quann’è calata a rosa, u guardi e dici:

“Abbinidica, abbinidica, Santu Martinu, ssu panu je chin’i cammaredde,

je bbinutu ‘n’tuttu cumu quannu jera na quatraredda”.

Onn’è ca nu dicu quant’i vugghiu bbeni

e non nu vugghiu dì si no u chiantu mi ci vene.

Vò campà cint’anni ssa fimmina valenta

E ni vonu nasci cintu cum’a jidda ogni mumentu.

 

inizio pag.

Carmine Zofrea di Castrovillari

 

NINNA-NANNA 'I 'NA VOTA

Durmi biatamente figghjiciddu

ca c'è bicinu a ttia 'n'angiuliddu,

e mo ch'è scisa 'a notte scura scura

ogni mamma 'mpastura la pagura.

Add'annàca 'na mamma 'u bambiniddu

ci vigghjie la Madonna d'u Castiddu,

chi tti guardi amurusa ogni mumentu

pi' tti fa cresci santo e assai cuntento.

Jiè l'ura 'i dormi puru alla montagna;

pi' tutti 'i fruvsculiddi d'a campagna,

dormi lu munnu dopu 'na jiurnata

ch'è stata longa longa e travagghjiata,

fati abbinci d'u sunnu ‘st'ucchji scuri

ca 'a naca è fatta 'i sfrustuli d'amuri

e durmimi spiranza di 'stu coru

ca jiè la naca tojia 'ntramata d'oru.

E s'è cangiata tutta 'a vita mia

ca pensu notte e jiurnu sulu a ttia.

Non sacciu cumu è jiutu e ch'è successu

ma certo 'u coru miu nonn'è lu stessu:

pinsavu sempi a feste ed a fistini;

a scampagnate e balli 'nd'i jiardini

e mo pi' 'sta passiuna chi cummattu

e non pensu manco a mamma chi m'ha fattu.

Dormimi biddu e durmi 'n santa pace

ca su 'sti vrazzi mij cumu 'a vammacia.

Si mIappapagnu stanca e strutta oj figghjiu

'nd'u littu cinto voti mi risbigghjiu,

e pregu tanto cu' llu coru mmanu

'a Madonnedda nosta e San Giuliano,

chi tti facissi mastu di saggizza

ca quista è la fortuna e la prijzza.

Dormimi figghjiu e dormi scuitatu

ca passi lesta lesta 'sta nuttata.

 

inizio pag.

 

Vai a >>> Festival Dialetto

 

© 2005 Centro d'Arte e Cultura 26 ( C.F:94001680787 )  Tutti i diritti riservati     Copyright    Privacy